Alegerea tratamentului personalizat al cancerului
Pentru a putea alege tratamentul, medicul trebuie sa stie daca si cat de departe s-a extins cancerul. Aceasta se numeste stadializarea cancerului si este impartita in 4 stadii, de la stadiul 1, incipient, la stadiul 4, in care boala s-a raspandit la distanta.
Cele mai frecvente tratamente pentru cancer sunt chirurgia, chimioterapie si radiatiile. Chirurgia presupune scoaterea tumorii, atunci cand este mica, sau a organului afectat, atunci cand tumora este mai mare. Pot fi operate doar cancerele care nu invadeaza structurile din jur si nici nu prezinta metastaze la distanta. Chimioterapia consta in utilizarea de medicamente care distrug celulele canceroase sau incetinesc cresterea acestora. Pentru ca medicamentele ajung in intregul organism, sunt folosite atunci cand cancerul s-a raspandit.
Radioterapia este, de asemenea, folosita pentru a distruge sau a incetini cresterea celulelor canceroase. Aceasta poate fi utilizata singur sau combinata cu interventia chirurgicala sau chimioterapia. Uneori consta in plasarea "seminte radioactive" in interiorul cancerului, care emana radiatii in zona afectata.
Tratamentul cancerului va depinde de tipul de tumora si de stadiul acesteia. Unele tipuri de cancer raspund mai bine la o interventie chirurgicala; altele raspund mai bine la chimioterapie sau radiatii. Stadiul de cancer va ajuta, de asemenea, medicul sa decida cu privire la cel mai bun tratament. Un cancer in stadiul 3 sau 4 va primi tratamente care vizeaza intregul corp, cum ar fi chimioterapia.
Medicina personalizata in oncologie
Medicina personalizata inseaamna alegerea celui mai potrivit tratament pentru un anumit pacient, in functie de particularitatile sale biologice. Se folosesc biomarkeri, adica acele caracteristici biologice, care poate fi genetice, moleculare, anatomice, fiziologice sau biochimice care indica un proces biologic normal sau patologic.
Biomarkerii sunt de mai multe feluri, in functie de utilitatea lor:
- Biomarkeri diagnostici, care arata prezenta unei boli (de exemplu prezenta markerilor specifici pentru celulele canceroase indica prezenta cancerului);
- Biomarkeri de risc - indica riscul de suferi de o boala (de exemplu, gena BRCA1 arata un risc crescut pentru cancerul de san);
- Biomarkeri de prognostic - dau indicii cu privire la evolutia blanda sau, dimpotriva, agresiva a unei boli (HER-2 in cancerul de san indica o forma mai agresiva de boala);
- Biomarkeri de predictie - indica raspunsul si toxicitatea la un anumit tratament (de exemplu, pacienti cu cancer pulmonar care prezinta o mutatie EGFR raspund la anumite terapii);
Astfel, testarea pentru un set de biomarkeri poate indica prezenta cancerului, dar si tratamentul care aceasta poate raspunde.
Cancerul de san
Multe dintre primele descoperiri in medicina personalizata s-au facut in domeniul cancerului de san. Identificarea genelor legate de cancerul mamar (BRCA1, BRCA2, PTEN p53) avertizeaza femeile cu zeci de ani inainte de a aparitia efectiva a cancerului. Astfel, persoanele afectate pot lua decizii in directia prevenirii sau detectarii timpurii a acestei boli.
Chiar si dupa ce cancerul a fost diagnosticat, o analiza genetica indica prognosticul si chiar serveste la alegerea terapiei. Este vorba de oncogena HER-2/neu, ale carei concentratii ridicate inainte de inceperea tratamentului anunta un stadiu avansat al bolii, iar valorile sale inainte si dupa tratament pot fi folosite in evaluarea raspunsului la tratament. Tot pentru femeile diagnosticate cu cancer de san, testele genetice pot determina nevoia de chimioterapie si riscul de metastaze la distanta. In cele din urma, vom folosi medicamente care ataca puncte strategice din structura celulelor, detectate prin tot prin teste genetice (HER2).
Afla mai multe despre cancerul de san
Cancerul pulmonar
Oamenii de stiinta au identificat zeci de oncogene care influenteaza aparitia si dezvoltarea cancerului pulmonar. De exemplu, stim ca in cazul in care anumite gene sunt mutante, determina o crestere rapida a tumorii pulmonare. Astfel, atat evolutia bolii cat si terapia optima pot fi prezise in functie de defectele genetice. Un exemplu in acest sens este mutatia genei responsabile cu formarea receptorului factorului epidermal de crestere (EGFR), inducand cresterea si multiplicarea necontrolata a celulelor canceroase. La alti pacienti mutatia responsabila se gaseste la nivelul genei care codifica ALK, forma anormala a acesteia jucand tot rol de receptor si avand un efect similar ca si receptorul factorului de crestere epidermal.
Medicamentele personalizate blocheaza exact acesti receptori, pe care ii codifica genele mutante, impiedicand cresterea tumorii si declansand moartea celulelor maligne. Insa, tocmai ca urmare a mecanismului lor tintit de actiune, nu dau rezultate decat la pacientii care prezinta mutatia genetica respectiva, astfel incat administrarea lor trebuie precedata de un test genetic.
Afla mai multe despre cancerul pulmonar
Cancerul colorectal
Cetuximab si panitumumab sunt doi anticorpi care au fost dezvoltati pentru a trata cancerul de colon. Cu toate acestea, la inceput au parut sa fie un esec, deoarece nu dadeau rezultate in cazul multor pacienti. Apoi, s-a descoperit ca, daca o celula canceroasa are o mutatie genetica specifica, cunoscuta sub numele de K-ras, aceste medicamente nu functioneaza. In plus, unele studii sustin ca prezenta mutatiilor genei K-ras au un prognostic nefavorabil, cu un risc crescut de recurenta tumorala si de deces.
Afla mai multe despre cancerul colorectal
Cancerul de piele
Prezenta mutatiei BRAF nu este o veste buna pentru pacientii cu melanom, deoarece aceasta favorizeaza dezvoltarea tumorii si scade supravietuirea. Insa, mai nou, un medicament care tinteste proteina defecta codificata prin mutatiile BRAF a dat rezultate incurajatoare, tocmai in cazul acestor pacienti.
Afla mai multe despre cancerul de piele
